Ce este osteoartrita la câini?
Osteoartrita (cunoscută și ca artroză) este o boală degenerativă a articulațiilor. Într-o articulație sănătoasă, capetele oaselor sunt acoperite de un strat de cartilaj care funcționează ca un amortizor, permițând o mișcare fluidă, fără frecare. În timp, din cauza uzurii, a greutății sau a unor traume vechi, acest cartilaj se deteriorează, iar oasele ajung să se frece unele de altele. Când „amortizorul” dispare sau se subțiază, apare inflamația, iar mișcarea devine dureroasă.
Este o afecțiune cronică, ceea ce înseamnă că nu se vindecă complet, dar poate fi gestionată eficient pe termen lung. Recunoașterea semnelor din timp permite reducerea durerii și menținerea unei vieți active pentru câinele tău, chiar și în prezența acestei afecțiuni.
Semnele durerii la câini: Când trebuie să ne îngrijorăm?
Deși asociem frecvent osteoartrita cu câinii seniori, procesul poate începe mult mai devreme. Animalele au un instinct puternic de a ascunde durerea, motiv pentru care semnele pot fi ușor de trecut cu vederea. De aceea trebuie să fii atent la schimbările de comportament și, mai ales, la indicatorii discreți care apar pe măsură ce articulațiile încep să-și piardă din elasticitate.
Cum îți dai seama dacă un câine are dureri articulare sau este mai lent din cauza vârstei?
Un câine care îmbătrânește sănătos poate dormi mai mult sau poate avea mai puțin chef de joacă în anumite momente, însă nu ar trebui să evite constant activitățile care îi făceau plăcere.
Dacă observi că refuză să iasă la plimbare, evită să urce scările sau nu se mai joacă aproape deloc, acestea pot indica prezența durerii articulare, nu doar efectele vârstei
Urmărește aceste simptome timpurii ale osteoartritei la câini:
Schimbări de comportament: Câinele poate deveni mai irascibil sau se poate izola de familie.
Linsul excesiv: Dacă observi că își linge insistent o articulație (de exemplu, la nivelul labei), acest comportament poate fi o încercare de a calma o durere locală, nu neapărat o problemă dermatologică.
Ezitarea: Câinele poate evita să sară în mașină sau pe canapea, activități pe care, anterior, le făcea fără dificultate. Înainte de a sări, poate ezita vizibil, își poate calcula mișcarea mai mult decât de obicei sau așteaptă să fie ajutat.
Postura modificată: Câinele poate adopta poziții neobișnuite, cu picioarele din spate mai apropiate, sau își poate transfera greutatea pe membrele din față pentru a reduce presiunea asupra șoldurilor.
Factorii de risc: De ce apare boala?
Deși vârsta este principalul factor în apariția osteoartritei, această afecțiune nu afectează doar câinii foarte bătrâni. Există mai mulți factori care pot accelera apariția bolii, chiar și la câinii mai tineri.
Greutatea: Este cel mai important factor de risc controlabil. Obezitatea pune o presiune mecanică constantă asupra articulațiilor, accelerând degradarea cartilajului. Un câine supraponderal va dezvolta artroză mult mai devreme decât unul cu o greutate optimă.
Rasa și Genetica: Câinii de talie mare, precum Labradorul, Golden Retrieverul, Ciobănescul German sau Dogul German, sunt predispuși genetic la displazii de șold sau cot, afecțiuni care pot evolua, în timp, către osteoartrită. Totuși, problemele articulare pot apărea și la câinii de talie mică, în funcție de conformație și alți factori individuali.
Traumatisme anterioare: O fractură sau o ruptură de ligament, cum este cea a ligamentului încrucișat, suferită în tinerețe, poate favoriza apariția osteoartritei în articulația afectată, chiar și la câțiva ani după traumatism.
Când e cel mai bine să mergi la veterinar pentru dureri articulare?
Dacă observi oricare dintre simptomele descrise mai sus, este recomandat un consult veterinar. Amânarea evaluării poate duce la agravarea durerii și la complicații care pot deveni mai greu de gestionat în timp.
Nu este indicat să încerci tratamente acasă sau să administrezi medicamentele de uz uman, deoarece multe antiinflamatoare destinate oamenilor sunt toxice pentru câini.
Când devine o urgență?
Există situații în care vizita la medicul veterinar devine urgență: câinele refuză brusc să se ridice, reacționează dureros la atingere sau își târăște un membru.
În cazul osteoartritei, obiectivul este identificarea problemei înainte de apariția acestor semne severe.
Cum se stabilește diagnosticul?
Diagnosticul osteoartritei se bazează pe examenul ortopedic și, în multe cazuri, pe investigații imagistice, precum radiografiile. Acestea permit evaluarea gradului de afectare a articulațiilor și ajută la stabilirea unui plan de management adaptat fiecărui caz.
Tratamentul osteoartritei
Osteoartrita nu se vindecă, dar poate fi gestionată în așa fel încât durerea să fie redusă, iar câinele să își poată menține o bună calitate a vieții. Abordarea modernă nu se limitează la administrarea ocazională de medicație, ci implică un plan complex, adaptat nevoilor individuale.
Controlul greutății este unul dintre cei mai importanți factori în managementul osteoartritei. Reducerea excesului ponderal scade presiunea asupra articulațiilor și poate contribui semnificativ la reducerea durerii și la încetinirea degradării cartilajului.
În multe cazuri, medicul veterinar poate recomanda o dietă personalizată, inclusiv alimentație preparată controlat.
Suplimente articulare (Chondroprotectoare): Substanțe precum glucozamina, condroitina și acizii grași Omega-3 ajută la susținerea cartilajului rămas și pot reduce inflamațiile articulare.
Medicație antiinflamatoare: Prescrisă de medicul veterinar, în cure scurte sau pe termen lung, pentru a controla durerea și inflamația în episoadele acute. Administrarea medicamentelor antiinflamatoare de uz uman, precum ibuprofenul, este contraindicată, deoarece poate fi toxică pentru câini.
Fizioterapie și mișcare controlată: Mișcarea adaptată este esențială pentru menținerea mobilității. Plimbările scurte și regulate sunt preferabile celor lungi și solicitante. Înotul reprezintă o formă excelentă de mișcare pentru câinii cu probleme articulare, deoarece acesta nu suprasolicită articulațiile.
În anumite cazuri, terapiile complementare, precum laserterapia, pot contribui la reducerea inflamației și a durerii locale.
Adaptarea mediului de acasă: Covoare antiderapante în casă, rampe de acces și un pat ortopedic pot face diferența în confortul zilnic al câinelui.
Alte opțiuni terapeutice:
În funcție de caz, medicul veterinar poate recomanda și alte metode de management al durerii, precum acupunctura, uleiul de CBD destinat animalelor sau tratamente injectabile lunare cu anticorpi monoclonali.
